Cum să abordezi un bebeluș

Lucrul de care se plâng majoritatea părinților de bebeluși cu care interacționez este abordarea oamenilor din jur; mai exact cum ceilalți tratează bebelușii atunci când îi întâlnesc. Așa că m-am hotărât să scriu un mic „ghid”.

Atunci când ne întâlnim cu un adult cunoscut îl salutăm, de multe ori salutul este însoțit și de pupatul pe obraz sau o strângere de mână. În rare cazuri salutul include și o îmbrățișare, iar asta de obicei se poartă numai între persoane foarte apropiate și care se revăd după mult timp. Dar oricum există o ordine: contactul vizual, cel verbal și abia apoi cel fizic.

Când întâlnim un câine în parc pe care nu îl cunoaștem, dar cu care dorim să interacționăm, întrebăm mai întâi stăpânul dacă e prietenos, dacă e în regulă să ne apropiem. Abia după ce stăpânul își dă acordul întindem mâna înspre botul câinelui și îl lăsăm întâi să ne miroasă. Dacă patrupedul dă din coadă cu interes, atunci îl mângâiem.

Însă, când vine vorba de bebeluși, majoritatea adulților îi ating direct, îi mângâie pe cap, îi trag de obraji și le intră în spațiul personal fără a aștepta ca aceștia măcar să ia la cunoștință prezența lor. Mândrei mele îi trebuie în jur de 5 minute să se acomodeze cu o persoană nou intrată în spațiul ei, chit că sunt bunicii; dacă nu i-a mai văzut și ieri și alaltăieri, tot are nevoie de puțin timp să devină confortabilă cu prezența lor. Iar timpul acesta necesar ei devine și mai important de respectat atunci când e abia trezită din somn.

Așa că, atunci când întâlnim un bebeluș, trebuie să facem următoarele:

1 Să îi respectăm persoana, ca și unui adult. Nu e o jucărie, e un om, chiar dacă unul foarte mic și extrem de drăguț.

2 Să îl salutăm verbal pe un ton calm (NU hiperagitat sau cu o voce înaltă și pițigăiată de cap) și să îi dăm timpul necesar să ne studieze și să ne răspundă la salut cu mimica și gestica pe care le stăpânește el la vârsta respectivă.

3 Să îl mângâiem ușor și scurt pe cap.

4 Dacă bebelușul ne zâmbește și ne răspunde favorabil, abia atunci întrebăm părintele dacă putem să îl luăm în brațe.

5 Să continuăm interacțiunea cu respect, ținând mereu minte că aceea e o persoană și, la fel ca și ție, probabil nu îi va plăcea să fie tras constant de fălcuțe și întrebat nazal: „Ține e bebe frumos aiți?!”

 

You may also like

2 comments

  1. I totally agree, chiar daca nu am copil. Pe mine ma deranjeaza si cand lumea imi mangaie cainele fara sa ceara voie.
    Mai e un aspect fooooarte important: NU PUPATI COPIII! Asta se intampla poate mai rar cand vine vorba de bebelusi, dar mai des cand sunt ceva mai maricei…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *