Doi adulți, un copil și-un câine

…intră într-un bar. Nu, glumesc. Nu că nu am putea intra toți într-un bar, ci că de data asta e vorba de intrat într-o casă nouă.

Revenind: doi adulți , un copil și un câine trebuie să-și schimbe domiciliul. Dacă pe vremuri eu și Andrei făceam un hei rup și mutam tot in două zile și în a treia dădeam party, acum era clar că lucrurile trebuie să se întâmple altfel. Copilul e ca o pisică, se atașează de loc și are nevoie de acomodare mai îndelungată. Câinele e ca un…câine: pentru el acasă e unde suntem și noi să-i auzim sforăiturile și să-i mirosim beșinile.

Dar copilul nu, copilul e ca o pisică, trebuie să dea multe târcoale, că are și mai multe de dat și nu se termină așa ușor. Trebuie să încerce fiecare colț, cum se stă aici, cum bate lumina, care sunt sunetele casei, din astea. Deci trebuie pregătit. Îl duci o dată și-i arăți spațiul, îl lași să se familiarizeze puțin. Ca un preview. Apoi îl duci cu o jucărie și încerci să-i induci să o lase acolo…un fel de început de nesting.

Și apoi muți totul puțin cîte puțin, mai așezi, mai aranjezi, să se simtă pisica confortabil.

Sau faci ca noi și, după familiarizarea „pisicii” transformi două zile în joaca de-a mutatul și ai rezolvat problema. Am fi lungit procesul cu încă vre-o două zile dar nu eram foarte hotărâți dacă metoda e potrivită pentru noi. Și cum așteptam noi să ne inunde hotărârea, a oprit radetul apa caldă.

Disclaimer: Această mutare a fost posibilă datorită RADET căruia îi mulțumim pe această cale și fără de care legenda spune că am fi împachetat și astăzi multele lucruri inutile pe care le aduna doi adulți un copil și un câine.

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *