Atelier de bijuterie și nevoia de a face ceva cu mâinile

Mă lovește des nevoia și dorința  de a face ceva cu mâinile, de a crea, de a construi; parcă și mai des de când sunt de profesie mamă. De asemenea nu e un secret că am o pasiune pentru bijuterii. Așa că am sărit ca arsă când am aflat că la Grădina Sticlarilor se organizează un atelier de bijuterie.

Atelierul ținut de Laura Târțău, pe partea de metal, și de Iulia Năstase, pe partea de sticlă, își propunea să ne introducă în bazele creării bijuteriei: lucrul cu metalul, modelarea lui cu unelte de mână, finisare, și lucrul cu sticla cu scopul integrării ei într-o piesă de bijuterie.

Am intrat în curtea cu aspect abandonat a Grădinii Sticlarilor fără nici o așteptare, dar cu un rush de energie și emoție. Eram prima din cursanți. Așa că am putut să stau de vorbă cu Laura până au venit restul și să mă relaxez. E prima oară când ține un astfel de atelier și simt că și ea are emoții, dar e caldă, umană, fără exagerările des întâlnite la artiști.

Se adună lumea și începe atelierul. Laura încearcă o prezentare a uneltelor și a spațiului de lucru, dar e întreruptă repede de una din participante, o doamnă mai în etate, care îi spune scurt că ea e interesată numai de partea de sticlă. Suntem patru cursante în total și pare că toată lumea e pusă pe treabă, așa că trecem direct la partea practică.

Din acel moment am intrat într-un vârtej, total acaparată de alamă, de clești și ciocane. Ideile îmi zbârnâiau în creier, dar fără să-mi distragă atenția sau să mă copleșească. Am început de la ideea unui pandantiv format din trei piese, apoi absolut natural am simțit nevoia să curbez cele trei plăcuțe pe care le lucram, și apoi mi-a venit ideea de scut. Așa că am cerut ajutorul Iuliei care m-a învățat să modelez sticla la lampă. Ce a ieșit a fost o joacă între texturi, între materiale, o juxtapunere de hard and soft, puternic și fragil.

Mă uit zilnic la acest pandantiv și îi găsesc cusururi dar mă și fascinează: e prima piesă de bijuterie ieșită din mâinile mele. E clar că patru ore, cât a durat în final atelierul, nu sunt suficiente, și că mi-aș dori mii de ore să fac asta, să dezvolt, să aprofundez. Poate cine știe…

Sursa cover

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *