Coco Chanel și lucrurile mai puțin știute

Când mă gândesc la Coco Chanel îmi vin în minte hainele ei superbe, inovatoare pentru acea perioadă, șiraguri de perle, gențile de piele cu model matlasat, parfumuri încântătoare și ruj roșu. Un look clasic care nu se demodează niciodată. Citate celebre care fac înconjurul internetului zilnic.

Ce am aflat însă la un scurt research mi-a creat o altă imagine. Una care nu știrbește neaparat importanța designului ei, dar care o coboară pe ea de la nivelul de geniu în modă la cel de om care a avut niște inspirații sclipitoare, uneori.

Gabrielle Bonheur Chanel s-a născut în 1883 într-o familie foarte săracă. Mama ei a murit când ea avea 12 ani, iar tatăl ei le-a trimis, pe ea și cele două surori, la un orfelinat unde a avut o educație strictă și unde a învățat să coase. La 18 ani a trebuit să părăsească orfelinatul și a ajuns la scurt timp să cânte în pauzele artiștilor în cabaret. Nu era talentată, de aceea nici nu s-a legat o carieră artistică, dar avea șarm. Așa a devenit amanta lui Etienne Balsan, un moștenitor bogat din lumea textilelor. Balsan i-a dezvoltat apetitul pentru lux, dar, trei ani mai târziu, căpitanul Arthur Capel, un aristocrat englez și următorul ei amant, i-a finanțat primele magazine de haine.

Capel a fost marea ei dragoste și muză. De la el a venit inspirația pentru sticla parfumului Chanel no 5 și tot de la el și inspirația pentru ținutele confortabile care au scos femeile din corset ce au consacrat-o.

Chanel a fost o mare antisemită. Cu toate acestea, când frații Wertheimer, directorii casei Burjois, și evrei, i-au propus fondarea unei noi companii care să producă parfumul Chanel no 5, Chanel a fost de acord să le dea dreptul asupra parfumului pentru numai 10%. S-a chinuit mult să repare această greșeală, dar tot ce a reușit în final a fost ca, după al doilea război mondial, să renegocieze contractul și să obțină 2% din vânzările mondiale și finanțare din partea fraților pentru tot ce avea nevoie până la sfârșitul vieții (de la locuință la lucrurile mici). Parfumul nici nu a fost creație proprie, ea alegând dintre câteva variante gata create de un parfumier.

Chanel a fost și o mare homofobă, declarând că homosexualii nu fac altceva decât să urască femeile și să își dorească să le înlocuiască.

În cel de-al doilea război mondial Chanel nu numai că a fost amanta unui general din armata germană, dar există dovezi că ar fi fost și spion și ar fi încercat să-l contacteze pe Churchill pentru a negocia un tratat de pace din partea nemților.

A avut mulți amanți, pe unii i-a întreținut, le fel și pe nevestele și copiii lor; a avut legături cu aristocrația britanică, a creat costume pentru teatru, pentru balet, și puțin și pentru Hollywood, deși nu a putut să transpună în designul ei niciodată elementul glam prezent în acea perioadă pe pelicula hollywoodiană.

În afară de piesele vestimentare ce au consacrat-o, Chanel nu credea în alte idei de design (hainele lui Dior i se păreau ilogice), și nici nu și-a schimbat prea mult conceptul. Deși inovatoare într-un fel, spre sfârșitul vieții era privită ca un designer depășit. Cea care a repropulsat-o a fost Bettina Ballard în Vogue-ul american din 1954, care a reușit să imprime hainelor, prin shooting-ul cu modelul Marie-Helene Arnaud, un look fresh, tineresc.

Numele Coco poate avea următoarele proveniențe: cântecul „Ko Ko Ri Ko” pe care îl cânta în tinerețe în cabaret, cocotte, cuvântul franțuzesc pentru amantă, sau de la petrecerile cu cocaină pe care le organiza și pentru care era renumită în cadrul aristocrației.

Înainte de creațiile ei, jersey-ul nu se folosea decât pentru a face chiloți.

A mințit că era de fapt mai tânără cu 10 ani, și-a fabricat o proveniență mai fabuloasă decât în realitate și spunea tuturor că tatăl ei a plecat în America după moartea mamei pentru a face avere pentru copii.

Și în final, faimoasele ei citate erau de fapt „curate” de poetul Reverdy cu care a purtat o lungă corespondență și care le numea Chanelisme. În alte cuvinte, au fost formulate cu stil de cineva care se pricepea la cuvinte, pentru că Chanel era destul de „stângace” în exprimare.

 

Sursa cover

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *