Hipersensibil versus insensibil

Discuția a plecat de la faimoasa reclamă Fulga cu replica „Fulga, ce vacă ești!”

Pentru cine nu o știe, o puteți vedea mai sus.

Andrei a scris despre asta aici și bineînțeles că au urmat comentarii pe FB, majoritatea în acord cu articolul. Apoi a comentat cineva care a ținut să puncteze că e mamă și că în reclamă e vorba despre o vacă, deci nu e instigare la jignire ci stating the obvious și că noi avem o viziune exagerată (apoi și-a șters comentariile).

Întrebarea mea are ca trigger ce scrisese mama respectivă. Când e ok să luăm atitudine, și când să ne relaxăm și să ne bucurăm de un copy bun? Reclama e funny pentru adulți, dar e la un produs adresat copiilor și rulează pe posturi de desene animate, deci e safe pentru ei? Instigă la bully reclama, sau exagerează „părinții noului mileniu”?

Eu mi-am răspuns mie deja la aceste întrebări și cred că astfel de lucruri nu au ce căuta în producție. Și ca să vă spun ce argument m-a ajutat să ajung la această concluzie, vă voi povesti ceva din copilăria mea.

Eram în a doua zi de școală în clasa întâi, cunoscută ca și prima zi a unui copil pentru că părinții nu mai sunt cu el în aceeași sala, e doar el cu colegii și învățătoarea. Învățătoarea striga catalogul și noi ne ridicam și ne prezentam. Și ajunge la una din colege: Icsulescu Galina. Ghiciți ce reclamă rula atunci pe TV?! Exact, celebra Galina blanca bun bun. Nu mai e nevoie să spun că am râs toată clasa, iar șicanele la adresa ei au continuat câteva zile bune. Dar este și un eveniment care pe mine mă bântuie până azi. M-am simțit și încă mă simt vinovată pentru reacția mea și a clasei.

Credeți că părinții ne educaseră să fim răutăcioși cu un copil pe care nu-l cunoscusem până atunci? NU!!! Credeți că ar fi putut să preîntâmpine cu educația de acasă această situație? Posibil. Dar îmi aduc aminte că toți eram stresați că ne aflam într-o clasă nouă, cu oameni total noi, și nu știam ce să facem să ne împrietenim, să nu mai fim stingheri, să nu ne vină să plângem după părinți și grădi. Așa că am făcut ceva ce pare scris în codul nostru genetic: ne-am luat de cineva care părea mai slab în acel moment ca să nu ne mai simțim noi înșine neputincioși.

Așa că vă întreb din nou: credeți că e ok reclama Fulga și că nu încurajează copiii la nimic negativ?

 

Galina, dacă citești acest articol, din suflet îți spun, iartă-mă! Nu-mi imaginez cât de greu ți-a fost ție. Și știu că nu pot repara experiența aceea pentru tine, dar chiar îmi pare rău și îmi doresc să fi avut toți mai multă minte și să nu fi făcut asta niciodată.

You may also like

4 comments

  1. Eu cred ca acordam mult prea multa atentie la detalii indiferent de context. Nu vreau sa iau apararea nimanui, dar cred ca de cand cu prea multa corectitudine politica am ajuns o societate de hipersensibili care se ofenseaza din orice motiv.
    Nu zic nici ca reclama e OK sau ca abordarea mamei respective e corecta ci ca am ajuns sa avem o problema intre ceea ce consideram ofensiv sau jignitor si ceea ce e cu adevarat ofensiv sau jignitor.
    Din cate stiu lumea in care traim nu e asa perfecta precum iluzia pe care multi parinti incearca s-o proiecteze pentru odrasla lor. Realitatea e extrem de cruda si socul o sa fie mult mai puternic in cazul celor care sunt menajati si feriti de astfel de chestii. E mult mai OK sa-i explici copilului si sa povestesti cu el despre diverse chestii decat sa-i stingi televizorul ca sa nu vada nu stiu ce reclame. Educatia si responsabilizarea copilului n-ar trebui sa se faca la TV si nici pe baza de biased opinions.

    1. Cred că există o diferență între „a face educație la televizor” și responsabilitate socială. Cea din urmă cred că este a tuturor oamenilor, și a părinților și a celor care nu sunt părinți, și a celor din advertising/media/tehnologii avansate/măturători de stradă; you get my point. Și nu vorbesc aici de corectitudine politică ci de sensibilitate morală. Spre exemplu scandalul Dove cu reclama din SUA, dacă îl știi, care a fost taxat la greu de public. Și nu poți să spui că oamenii de culoare cu istorie de discriminări și sclavie sunt hipersensibili, cum nici cei care știu mai bine decât să jignească prin lenea de a gândi asupra impactului unei părți a societății.

      Acestea fiind spuse, nu consider că unui copil trebuie să i se picteze o lume perfectă, sau să fie ocrotit până la absurd. Ba din contră, noi o lăsăm pe mândră să încerce singură chestii chiar și atunci când există riscul să cadă, lovească, etc. (riscuri calculate ofc). Dar nici nu sunt de acord cu campanii publicitare care încurajează, mai mult sau mai puțin, la „șicana” verbală între copii. Da, e ok să îi explici copilului, clar. Dar nu mai suntem nici în epoca în care se făceau reclamele gen „smoke, it’s good for you”, iar dacă ceva se întâmpla mai departe, vina era numai a părintelui care poate nu a explicat îndeajuns. (exagerez ușor aici ca să înțelegi ce vreau să zic)

  2. Ba pot spune ca oamenii care fac parte din minoritati sunt hipersensibili. In ziua de azi e OK sa fii orice altceva numai barbat alb heterosexual nu, pentru ca esti considerat ca diavolul pe pamant. Apoi daca faci parte dintr-o majoritate oarecare si nu esti de acord in baza de principii ideologice cu mai stiu eu ce mame gluten-free atunci din nou, esti diavolul pe pamant.
    Nu ma astept sa intelegi pentru ca nu vezi cum se abordeaza astfel de chestii pe aici prin vest. Sunt tot mai dese cazurile in care oameni nevinovati fac parnaie pentru simplul fapt ca judecatorii dau credibilitate minoritatii fara niciun fel de proba si doar pe baza unor noi “norme” sociale.
    Apoi revenind la copii, cea mai mare parte a educatiei copilului se invata acasa, nu la TV si nici pe la scoala. Scoala, si in Spania si in Romania (sau in orice tara UE) produce sclavi pe banda rulanta si cam atat. Nu produce oameni, nu produce caractere decat in cazuri foarte rare si atunci doar cu aportul masiv al parintilor.
    Comportamentul, cei 7 ani de acasa cum ziceau ai’ batrani, si personalitatea copilului se dezvolta in sanul familiei, iar copilul copiaza psihic tot ceea ce fac si spun parintii. In opinia mea, daca un copil ajunge la sicane verbale atunci mai degraba e pentru ca asa a vazut in familie si nu pentru ca a prins o reclama sau doua la TV.

  3. Am sa-ti dau doua practice ca sa intelegi unde vreau sa ajung, apropo de hipersensibilitate.
    Cazul 1:
    Pe aici pe la noi, la cresa unde-l ducem pe asta micu’ avem o asociatie de parinti. Acolo sunt vreo 3 mame dinastea eroine (casnice) care chiar daca copiii lor nu au fost diagnosticati cu vreo problema oarecare ii obliga sa manance gluten-free si lactoza-free si dumnezeu mai stie ce altceva-free. In ultima vineri din fiecare luna se fac niste activitati comune. Anul trecut n-am avut probleme, nu erau mamicile astea in asociatie si nu aveau copii la gradinita. Anul asta in preajma Haloween trebuiau sa se faca niste rozarii din dulciuri, dar cele trei au luat decizia ca anul asta facem doar cu chestii bio, eco si gluten si lactoza free nu ca in anii trecuti cu diverse dulciuri.
    Copilul meu nu e bolnav, nu-l consider bolnav pana nu-mi spune un doctor ca e bolnav asa ca in opinia mea n-are niciun motiv sa manance gluten si lactoza free, dar obligat fortat a trebuit sa ma supun unei minoritati ce reprezinta sub 10% din asociatia de parinti. La fel au facut toti parintii, chiar daca pe la mesele unde eram noi se faceau glume pe tema asta intre parinti, insa niciunul n-a indraznit sa zica domne’ eu ii dau copilului meu jeleuri si acadele ca io n-am un copil bolnav. Oricine facea treaba asta devenea paria acolo in grup, motiv pentru care am renuntat sa mai participam la activitati, chit ca am platit ca sa facem parte din asociatie.
    Cazul 2:
    La aceeasi cresa vine ceva psihopedagoaga trimisa de guvern care evalueaza copiii si plimba hartii. Nu contribuie cu nimic activ la educatia ei ci doar se asigura ca ii ies niste cifre OK in hartiile alea. Daca copilul meu nu se imbraca singur la 2 ani jumate si nu vorbeste intre 15 si 30 de cuvinte e, in opinia ei, defect. Trei medici diferiti o contrazic, unul dintre ei cu zeci de ani de experienta in pediatrie si care l-a vazut de cand e mic. Daca ma duc si ii spun doamnei ca ea citeste de pe niste foi, niste statistici si bareme realizate de niste oameni care probabil nici macar n-au copii atunci sunt din nou un paria. Eu, nu aia care nu-si vaccineaza copiii sau le dau o dieta anume chiar daca n-au nevoie de ea. Aia sunt oameni OK, sunt o minoritate si trebuie tolerata.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *