Jurnalul Cromozomului: 5

_p__6510

Mândra din dotare a împlinit 5 luni. Nu știu când au trecut, sincer. Dar cred că e un bun prilej să-mi notez aici pentru mai târziu un rezumat al acestei perioade. Mai ales că faptul că sunt blogger îmi face viața mai ușoară…

NOT!

Hai să vă zic cum a stat treaba până acum, pe etape:

  • cezariana a fost un vis. Am născut un copil, multe femei au făcut-o înaintea mea, dar eu am fost scutită de faptul că cezariana e o intervenție chirurgicală majoră. Așa că am fost în niște dureri minuscule câteva zile care s-au estompat, și mai tare, în timp.
  • pentru că sunt un blogger de succes, asistenta s-a oferit să îmbrace ea pitica la externare. Deci nu din cauză că îmi era frica să nu îi rup mâinile și picioarele și arătam total neajutorată, să fie clar, da?!
  • imediat cum am ajuns acasă vecina de la unu a fost atât de drăguță încât a dat un party de bun-venit cu muzică de bormașină
  • pentru că sunt blogger de succes copilul meu cel nou-venit pe lume și proaspăt ca o zambilă m-a scutit de dramele mămicelii; nu am avut nici probleme cu alăptarea, nici probleme cu refluxul, nici colici, nici nimic
  • e așa frumoasă și ușoară viața de blogger încât am găsit toate vaccinurile până acum cu ușurința identificării și fotografierii monstrului din Loh Ness
  • la noi clar nu au fost probleme cu salturile mentale, achizițiile, regresiile somnului și altele asemenea; noi am avut parte numai de fluturi, flori și curcubee
  •  ca să nu ne plictisim am prelungit schimbatul scutecului de la un minut la 10. Nu pentru că se învărte pitica precum crocodilul cu prada în dinți, să fim înțeleși!
  • viața de blogger cu copil este perfectă, noi n-am făcut febră de două ori, nici reacții adverse la vaccin, caca nu pute, noaptea doarme căte 14 ore, hainele nu au vomă pe ele, nici ale ei nici ale mele și așa…în general, totul e numai lapte și miere.

Cam atât momentan, mă voi mai lăuda după încă niște luni, că așa am auzit că practică bloggerii.

Acest articol e plin de bășcălie și autoironie, vă rog folosiți ghilimelele în citire. Vă mulțumesc.

P.S.: în ciuda tuturor năzbâtiilor, viața cu un pitic se savurează cu umor pentru a fi mai dulce și a aluneca mai ușor pe gât.

 

You may also like

1 comment

  1. Mărturisesc și eu: când eram în maternitate i-am pus scutecul invers (cu spatele în față), or fi crezând asistentele că sunt retardată când l-au luat la schimbat și au văzut.
    Am mâncat des cu el la sân, îi puneam bavețică să nu dau mâncare pe el.
    I feel better now …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *