Jurnalul cromozomului: ce mănâncă un bebe mic?

Am fost foarte liniștită înainte de naștere și nu m-am interesat mai de nimic. Credeam despre alăptat că vine natural…că știe bebe ce să facă…știe și corpul…așa că nu mi-am bătut eu capul cu asta.

Ei bine…nu e bine. De accea trebuie să vă recunosc pe această cale meritele, mamelor care alăptați exclusiv. Jos pălăria! Acum că am trecut în tabăra părinților înțeleg cât e de greu și de ce e de admirat.

Vouă, mamelor care hrăniți copiii mixt, ca și mine, vă spun atât: nu e o rușine! Nu ați eșuat ca mame, nu vă iubiți copiii mai puțin (cum umbla o vorbă pe net), nu sunteți nici mai prejos, nici ciudate, nici rele. Fiecare relație mamă-copil e altfel, așa că nu are nici un rost să ne comparăm cu nimeni.

Revenind la alăptare, ei bine procesul este mult mai anevoios și dureros decât am crezut eu vreodată. Ajunsesem până în punctul în care uram din suflet să alăptez și mă gândeam serios să merg la doctor să întreb cum pot să opresc lactația. Mă tot opreau procesele de conștiință. Știam că laptele mamei e mult mai bun pentru bebe decât orice formulă, și gândul că nu i-aș fi dat copilului meu ce e mai bun mă omora puțin. Pe de altă parte îmi era frică să nu fie totul o exagerare în capul meu. Auzisem de mame care ajunseseră până la sângerare…eu nu eram acolo încă…poate mă plâng degeaba, poate așa trebuie să fie, poate ar trebui să fiu mamă eroină și să-mi mușc buza de 8-10 ori pe zi.

M-am hotărât însă că, înainte să renunț, trebuie să cer ajutorul unui profesionist, ca o ultimă instanță, ca să pot dormi liniștită că am făcut tot ce s-a putut. Și așa am ajuns la Raluca, consilier în alăptare. A venit acasă și a stat de vorbă cu mine, prietenește. Nimic din interacțiunea cu ea nu m-a făcut să mă simt ca o mamă denaturată, din contră. După ce am vorbit puțin despre ce se întâmplă când îmi hrănesc pitica, am trecut la partea practică.

Se dovedea că poziția la sân nu era corectă și în parte asta era de vină pentru durere. Spun în parte pentru că restul de vină îl are vasospasmul. Știu, nici eu nu mai auzisem de asta până atunci. Dar există. În cazul meu se manifesta ca o durere radiară ce se întindea până în zona subrațului și care începea în următoarele minute după ce alăptam. Am aflat de la Raluca că trebuie să tratez durerea cu căldură; să mă îmbrac bine, să fac masaj cu ulei vegetal cald, și preferatele mele, dușurile cu apă caldă (ca să nu zic că la mine cald = fierbinte).

Din păcate aversiunea mea față de alăptat a făcut ca laptele meu să nu fie suficient pentru bebe și să am nevoie și de formulă. Raluca mi-a recomandat fenugreek capsule și mi-a făcut cunoștință și cu conceptul de SNS.

După vizita ei parcă s-a ridicat  cortina și a început intr-adevăr spectacolul. Nu mai am nici o durere la nivelul sânilor (momentan; aștept dinții :)) ), pe pitică o alăptez la fiecare masă și îi dau lapte praf numai când plânge că îi mai trebuie, dar cantitatea de lapte praf a scăzut simțitor. Noaptea alăptez exclusiv. SNS însă nu a prins la noi…Dar cu siguranță ne descurcăm (a se citi „mă descurc”) mult mai bine. De unde vroiam să opresc alăptarea la nici două luni, sper acum să pot să o alăptez cât mai mult timp.

Așa că dragi mămici și viitoare mămici, pentru că vasospasm, hipoplazie mamară, SNS și multe alte noțiuni străine nouă până să apară un bebe în peisaj, vă recomand călduros să apelați la un consilier în alăptare. Nu degeabă au englezii vorba „it takes a vilage”, și sincer take all the help you can get!

Mai jos găsiți și câteva linkuri lămuritoare:

http://pedilactis.ro/

Nipple blanching and vasospasm

http://www.totuldespremame.ro/bebelusul-tau/alaptare/totul-despre-hipoplazia-mamara

https://www.breastfeeding.asn.au/bf-info/using-breastfeeding-supplementer

 

Sursa foto

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *