Jurnalul cromozomului: sus

Ăsta e un articol pe care îl scriu pentru mine, ca să nu uit unde am pus ideea asta.

Primul zbor cu avionul pe care l-am avut după ce am aflat că „sunt grea” (mă amuză teribil expresia asta și abia așteptam un moment să o folosesc hihihi) a fost spre Munchen. Am întrebat regulamentar la doctor și mi s-a răspuns: „Nu zboruri lungi, transatlantice”; inevitabil m-am gândit „Hmmm…transatlantic…câte posibilități naște cuvântul ăsta!” DAR mi-am dat două palme și m-am trezit când m-am urcat în avion. Mda, cam până acolo a ținut încrederea mea. Sincer, îmi era să nu fac pe mine de teamă, dar nici nu m-aș fi mișcat atât de mult cât să inițiez un drum la toaletă. Pe scurt, not so brave now, are you?!

M-am gândit: dacă cumva se produce ceva presiune în piscina lui bebe și, na, nu știu…I se înfundă urechile?  sau i se face rău? ar avea cum să-și dea seama la următoarea ecografie? Nu prea cred. Și l-am stricat și nici n-am de unde să știu. Pffff!

Se pare totuși că mi-am făcut griji degeaba. Practic și-a făcut fortăreață și o arde mai breaz în armură decât Iron Man. Grijile cu privire la zbor pot să înceapă după ce-l scot deci. Apropo! că de aia ziceam că e pentru mine articolul, Maru, pune mâna de citește ăsta înainte de primul zbor cu bebe pe dinafară:

Fear of Crying: The Problem of Babies and Airplanes

Sursa photo Shutterstock

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *