De ce mamele părăsesc jobul după CIC și intră în antreprenoriat

Am văzut multe articole despre asta (iată două exemple https://www.garbo.ro/articol/Cariera/21920/dupa-sarcina-multe-mamici-devin-antreprenor.html și https://observator.tv/social/parinti-care-au-dezvoltat-afaceri-extrem-de-profitabile-222998.html) și am căutat și statistici. Nu am găsit, dar dacă știți voi unele reliable, vă rog să-mi comentați. Însă m-am învârtit în ultimii doi ani mai mult în cercuri de mămici, și am observat că este o tendință ca acestea să-și părăsească jobul în corporație pentru a-și deschide un mic business. Însă care ar fi explicația pentru care se întâmplă asta?

Iată care cred eu că sunt factorii (trăiți pe propria piele):

1) dacă înainte de copil aș fi dorit să fac altceva decât 9 to 5 (adesea 9 to 7) dar îmi era teamă că voi eșua, experiența copil m-a făcut să nu-mi mai fie teamă de nimic. S-a schimbat perspectiva, clar; acum cele mai de temut sunt virozele, complicațiile bolilor copilăriei și altele asemenea. În rest lucrurile legate de job sau carieră s-au redefinit, în sensul că nu mai sunt dispusă să-mi pierd timpul cu lucruri care nu mă fac fericită, lucruri care nu-mi plac, dar trebuie (job related anyway, că pampersul nu se schimbă singur).

2) la primul copil viața se schimbă la 180 de grade. Nu știu dacă pentru toți părinții, dar eu am fost îngrozită în primele luni: e normal să stea așa? oare nu i se teșește capul și mă va urî o viață că n-am știut să o rotesc destul de des și are cap de ou din cauza mea? așa trebuie să mănânce? câte ore trebuie să doarmă? și așa mai departe. Oricâte ți-ar explica oricine, în primele luni ești tufă de Veneția, plop, lemn. Și tremuri ca varga, și îți contrazici în minte fiecare decizie de minim 5 ori. Dar după ce trec lunile și începi să te relaxezi, îți dai seama că faci o treabă excelentă! Și dacă poți să ții un alt om în viață, nu e nimic ce nu poți face!

Da, ești un părinte perfect dacă reușești să-ți menții copilul viu în primul an!

3) și cu suflul ăsta nou, care te face să te simți ca un boboc ce a lăsat în urmă bacul și tocmai a intrat la facultate, îți vin în minte idei: posibilitățile sunt nelimitate! Dar acum ai maturitatea necesară să le cerni. Și aici mi se pare mie că intervine cheia succesului. Deja știi realist să încropești un plan de afaceri pe o perioadă mai lungă, nu mai ai așteptări de îmbogățire din primele 6 luni etc. Știi să prospectezi piața și altele asemenea, de fost corporatist. Știi ce vrei să faci, dar mai ales ce NU vrei să faci.

Bref, mi se pare că toată experiența „copil” m-a făcut mai realistă, mai hotărâtă și mai curajoasă. Mai am foarte mult de lucru la multe aspecte, dar în linii mari știu încotro doresc să mă îndrept, ceea ce e cu 50% mai mult decât știam înainte de sarcină, când zilele la job se scurgeau încet, de la sine, de la concediu la concediu.

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *