Oamenii se schimbă, dar părerile lor nu

Urmăream săptămânile trecute comentariile de pe Facebook la o postare despre o firmă de lactate. 99% erau negative: că folosește bacterii, că nu a văzut iaurtul lapte niciodată și nici pe lângă o vacă nu a trecut, etc. etc. Persoana care postase îi întreba pe comentatori dacă ar fi dispuși să meargă la fabrică să se convingă singuri, iar răspunsul unanim a fost NU. Și mi s-a părut extrem de interesant cât de convinși sunt oamenii de părerile lor formate pe diverse canale (mi-a zis un prieten al unui prieten, am auzit mai demult etc.) și cât de obtuzi sunt când vine vorba de orice altceva care necesită cercetarea proprie. Crede și nu cerceta pare să se fi împământenit în mentalul colectiv și se extinde și dincolo de religie, cea care l-a pus pe hartă.

Gândindu-mă la cât de puțin dispuși sunt oamenii să facă cercetările proprii, m-a lovit o altă idee: acești oameni foarte convinși de o realitate sunt cel mai ușor de manipulat. Dacă Gigel crede că x produs este cu siguranță nociv pentru că are j în el, tot ce trebuie să facă concurența este să bată monedă pe faptul că produsul lor nu conține j, și gata, l-a câștigat sigur pe Gigel. Ca dovadă, aceeași comentatori care blamau produsele acelea recomandau cu mâna pe inimă alte produse ale unor firme similare.

Dar, din nou, nici unul dintre ei nu a acceptat invitația de a merge la fabrică și a vedea cu ochii lor. Această invitație nu însemna obligativitatea de a consuma produsele respective, nu, doar de a vedea cum se fabrică ele. Și cred că putem extinde această vedere obtuză a oamenilor la mai multe domenii: politică, educație etc.

Mi se pare extrem de interesant cum ne creăm niște păreri, și ni le batem în cuie ireversibil pentru ca viața noastră să capete un sens. Iar dacă cineva vine și ni le provoacă, nu acceptăm nimic, nici o altă părere, nici o posibilitate ca lucrurile să fie altfel, pentru că, dacă un lucru atât de mic ca părerea despre un iaurt poate fi schimbat, atunci e posibil ca și alte păreri și credințe să poată fi schimbate, și ce ar mai însemna viața noastră de până atunci? Tot ce am clădit în mintea noastră s-ar duce pe apa sâmbetei și cine am mai fi noi?! Ar trebui să o luăm de la capăt cu gânditul, și cine are atâta timp?

Nu vă gândiți însă că e vorba doar de un segment al populației care gândește așa. Nu, toate „bulele” sunt la fel, absolut toate. Am avut conversații cu oameni din diverse medii care erau ferm convinși de părerile lor și care nu acceptau sub nici o formă că pot exista și alte variante. Iar asta ne face atât de ușor manipulabili. Nu am studiat psihologie ca să știu și în ce măsură poți să te joci cu mințile oamenilor, dar mi se pare, cu puținele mele cunoștințe despre firea umană, că din închidere, din convingere fără cercetare, nu se pot naște decât „monștri”. Armate mici de monștri pe care poți să-i folosești fie ca să le vinzi produsul tău, fie ca să îi scoți în stradă pentru cauza ta. Monștri mici în gândire dar mari în convingeri, tabieturi și închiși la nou (într-o măsură mai mare sau mai mică).

Nu voiam să ajung nicăieri cu asta, just a little food for thought…

You may also like

1 comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *