Pirostrii de porțelan

 

În copilărie petreceam toate vacanțele de vară la țară. Îmi aduc aminte și acum sentimentul pe care îl încercam când descopeream lucruri noi prin casa și curtea aceea care nu erau ”ale mele” pentru că nu stăteam acolo tot anul și din cauza asta păreau că ascund mistere în fiecare cotlon. Părea ceva magic.

Într-o zi, căutând prin magazie materiale să-mi construiesc o căsuță în copac, am găsit ceva care mi-a ridicat niște semne de întrebare…am găsit un cufăr cu veselă. Am chemat-o repede pe mama și am întrebat-o ce e cu toate cănile și farfuriile alea. Mama a făcut niște ochi mari, mirați, s-a uitat în liniște prin cufăr și apoi a râs: ”e lada de zestre a bunicii tale.”

Zestre. M-a intrigat cuvântul ăsta. Mai ales că toate porțelanurile alea erau păstrate acolo cu grijă și în ordine de mai bine de 50 de ani. După ce mi-a povestit mama istoria ”zestrei”, m-am hotărât că ceva din cufărul ăla va fi zestrea mea. Și am ales un set de ceai din porțelan alb cu desene albastru-cobalt și am rezistat de-a lungul anilor să le iau cu mine în casa mea, pentru că pentru mine, setul este zestrea mea.

Acum că m-am căsătorit, setul de porțelan e în casa mea și mă bucur de el ca și cum acum aș cunoaște-o cu adevărat pe bunica pe care nu am cunoscut-o niciodată deoarece s-a stins înainte să mă nasc eu. E ca o trezire la realitatea că nu suntem niciodată ”singuri” pe lume, pentru că de fapt suntem o sumă a tuturor oamenilor care ne-au alcătuit familia la un moment dat și din care am născut noi.

Spun asta pentru că în ultima vreme am citit multe articole de nuntă ale unor tineri care păreau să condamne tradițiile, să condamne tot, de la rochie, la flori, la lumânări, la invitații, la oaspeții din familie…Nu înțeleg de unde atâta aversiune față de oamenii care aleg să urmeze unele tradiții, dacă nu pe toate. Deși patetice pentru unii, pentru mine tradițiile leagă generații. Ele nu ne împiedică să ne dezvoltăm ca omenire, ci, înțelegându-le și integrându-le în noi, de fapt ne înțelegem ca indivizi. Pentru mine e mult mai important să știu cine sunt înainte să visez la un viitor. Iar zestrea…toți avem una, dar de cățiva ani încoace e ”trendy” să o numim ”baggage”.

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *