Proiectul „Grădinița obligatorie de la 3 ani” și realitatea

Aleșii noștri au înaintat un proiect de lege care propune ca grădinița să devina obligatorie începând cu vârsta de 3 ani. Proiectul își propune o implementare treptată: grupa mare obligatorie până în 2020, grupa mijlocie până în 2023, iar cea mică până în 2030. Unul din principalele argumente este acela că va scădea astfel abandonul școlar, pentru că acesta este alimentat de diferențele mari între copii atunci când ajung în clasa 0. Dar este acest argument valid sau nu? Eu cred că, din contră, va crește riscul de abandon școlar și voi argumenta și de ce cred asta. 

Conform acestui articol, în prezent în Romania sunt 1100 de grădinițe și 665.000 de locuri disponibile. Poate că nu este acesta numărul exact, dar este foarte clar că, și dacă ar fi mai mare, capacitatea grădinițelor de stat este depășită. Mai ales în București. Cred că orice părinte poate confirma asta.

La o simplă discuție sinceră cu o educatoare am aflat că grădinițele de stat nu au mai primit rechizite dinainte de anii 90 când le primeau de la Primăria locală. De la Minister au mai primit materiale didactice, dar acestea constând în cărți pentru cadrele didactice, nu și în materiale didactice. Ce intră în categoria materialelor didactice? Cartoane, jetoane cu diverse (fructe, legume, mijloace de transport, animale, și multe multe altele), planșe, jocuri și așa mai departe.

Hârtia igienică, săpunul și alte consumabile necesare de acest gen iar nu sunt oferite de stat. Și toți care avem copii știm cât de mult crește consumul de astfel de produse de când ne-am mărit familiile, cu atât mai mult într-o grădiniță.

Pentru mobilier, covoare, perdele etc. se fac adrese de fiecare unitate în parte către Primăriile locale și se pot aproba sau nu aceste achiziții (adică deconta) dacă există fonduri (sau nu).

În ceea ce privește alimentația copiilor, la program scurt copilul primește de la stat corn și lapte (faimosul program), dar nu este suficient pentru alimentația diversificată necesară unui copil în creștere, așa că părinții trimit copiii la grădiniță cu pachețel. La program prelungit însă, părintele plătește meniul copilului care constă în mic dejun, prânz și gustare (aproximativ 10 lei pe zi). Pentru copiii de la program prelungit statul nu a oferit niciodată corn și lapte și nici nu decontează valoarea lor din prețul mesei zilnice. Această opțiune nu a fost inclusă în programul corn și lapte încă de la început.

Opționalele, cum ar fi învățarea unei limbi străine, sunt, exact cum le spune și numele, opționale, deci le plătește părintele doritor de astfel de activități. Ar mai fi varianta prin care educatoarele să predea și opționale gratuit și benevol, dacă au calificarea, dar aceasta nu se reflectă în nici un fel în salariul cadrului didactic.

În timpul „săptămânii altfel” intrările la muzee, grădini zoologiece sau botanice, teatre, spectacole etc. și transportul sunt suportate tot de părinți.

Deci ce e gratuit la grădiniță? Locația, cadrul didactic, utilitățile, cornul și laptele.

Ce e suportat de părinte? Rechizite, consumabile, mâncare, transport, opționale, intrări la diverse muzee etc.

Așa că vin și vă întreb: cât de „gratuit” este învățământul de stat preșcolar? Pentru că mie mi se pare că adună ceva costuri, iar asta, transpus la părinții fără posibilități materiale, înseamna din punctul meu de vedere o înlesnire a abandonului școlar, poate chiar mai de timpuriu decât în prezent. Dacă un părinte de la țară nu își permite costurile din generală, ce ne face să credem că și-ar mai permite și anii de grădiniță?

Proiectul de care vă vorbesc este unul fundamental bun, dar neimplementabil fără o reformă sănătoasă a învățământului și a fondurilor care se duc spre acesta. Gratuit înseamnă fără costuri pentru părinte. Cred că mai întâi ar trebui să devină gratuit pentru ca mai apoi să îl poți face obligatoriu.

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *