Cum știi că o relație e menită eșecului?

Sincer, am pus titlul la plesneală, pentru că eu nu sunt în măsură să îmi dau cu părerea sau să dau sfaturi de genul acesta. Pot vorbi însă din perspectiva mea, iar o întrebare primită săptămâna trecută m-a făcut să-mi pară rău pentru persoana care a pus-o și să mă bucur că, din unele puncte de vedere, în cuplul nostru lucrurile sunt așezate.

Iată întrebarea: voi ieșiți în oraș (a se citi club) singuri, fără gașcă și vă distrați? (și a continuat cu: ce tare, eu nu aș putea).

Încerc să fiu sensibilă în exprimare, pentru că în fiecare cuplu lucrurile stau într-un anumit mod, fiecare are rutina proprie și și-a dezvoltat propriul sistem. Ceea ce e ok, e și normal să fie așa; ce ni se potrivește nouă nu e neapărat valabil și pentru următorul cuplu și invers.

Însă felul în care a fost adresată întrebarea, cu o mare mirare, și faptul că persoana avea jumătatea alături, mie mi s-a părut trist. Din punctul nostru de vedere e poate cel mai important că ne putem simți bine unul cu celălalt, fie în oraș, în vacanțe sau acasă. Da, în majoritatea cazurilor am ieșit cu mai mulți prieteni, dar cele pe care ni le reamintim cu drag și la care încă mai râdem ca proștii cînd le repovestim, sunt dățile în care eram numai noi doi, singuri, opriți la o terasă într-o seară de meci, ca două ore mai tîrziu să țopăim și să cântăm cu toată lumea de la terasă En-ga-laaand, En-ga-laaand! sau mai știu eu care din dăți.

Acum, de când o avem pe mândră, ieșim mai mult separat, eu cu fetele, el cu băieții, pentru că nu dispunem de ajutor extern, iar unul din noi rămâne acasă. Și e ok. Dar tot ni se face dor să mai ieșim în cuplu. Așa că, de fiecare dată când sunt bunicii în vizită, profităm la maxim. În unele seri ieșim cu prietenii, în altele doar noi doi. Dar nu am simțit niciodată că, dacă nu am făcut planuri cu mai mulți oameni, ne plictisim, sau nu avem ce să ne spunem, sau e o seară irosită.

Cred că una din abilitățile noastre dinainte de a fi noi doi un cuplu, era aceea de a ne face prieteni peste tot (mai mult el, eu sunt puțin mai introvertită, dar nu cu mult). Iar când ne-am unit forțele…nu se știe la nici o ieșire în cuplu unde vom ajunge. Cert e că rareori ajungem plictisiți acasă.

Mă bucur că pe partea asta de socializare am găsit pe cineva căruia să-i fiu de ajuns în instanțele în care ieșim numai noi doi, și viceversa. Și mi s-ar părea trist să fie altfel. La fel cum mi s-ar părea trist să fiu cu cineva doar pentru că mă plictisessc să iau masa singură.

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *