Viața cu ochelari (P)

Port ochelari de vedere de la 12 ani, cu intermitențe până pe la 16 să zic, că de, eram copil și ochelarii de vedere nu erau rezistenți la cățărat în copaci, ba mai trebuia să am grijă să-i și șterg ca să mai văd ceva prin ei. De pe la 16 ani însă nu prea mai mergea fără ei. Mi-a fost greu să-i accept, greu să mă obișnuiesc cu ei și greu să-mi mai și placă de ei. Dar, după atâția ani, acum îmi e extrem de greu fără ei.

Continue Reading

Hainele care îți dau încredere

Ca adolescentă gravitam destul de mult înspre hainele închise la culoare. Mi se părea că negrul îmi absoarbe toate nesiguranțele legate de corpul meu odată cu lumina. În negru ieșeam încrezătoare din casă, așa că am reușit să trec peste anii „încercați” ai adolescenței fără prea multe frustrări la capitolul acesta.

Continue Reading