Vama Veche pentru începători

Prima oară am fost în Vama Veche acum 11 ani. Da, s-au schimbat multe de atunci, dar era și normal să fie așa. Ce nu s-a schimbat însă este starea de calm pe care o am de fiecare dată când ajung în Vamă.

Ca să mă asigur că nimic nu îmi poate strica starea asta, am câteva „reguli” cu privire la weekendurile petrecute în acest sat:

  • nu-mi iau la mine „haine bune”, adică haine pentru care aș fi mâhnită dacă s-ar păta iremediabil, pentru că încă nu m-am săturat de ele.
  • nu împachetez haine care necesită călcare;
  • nu-mi iau la mine lucruri de care mi-ar păsa dacă se pierd sau fură.
  • nu-mi iau tocuri sau platforme, NICIODATĂ! E un sat, cu căteva străduțe asfaltate, nu e Mamaia, nu există cluburi la modul tradițional; ca să mă fac înțeleasă de cei care n-au mai fost în Vamă, dar cunosc Mamaia, Vama e mai „lounge”, cu un „vibe chill”.
  •  împachetez numai două perechi de încălțări: șlapi și teneși, primii de zi, cei din urmă de noapte.
  • poșeta e înlocuită mereu de un „saddle bag” minuscul în care să încapă portofelul, telefonul și ochelarii de soare. Nu am nevoie de mai mult, sau de mai „opulent”; nu fac parada modei și nici nu-mi pasă de ce fac alții.
  • o cămașă deschisă la culoare îmi protejează umerii de arsuri ziua, iar noaptea e de ajuns un hanorac mai gros.
  • îmi iau o carte de citit pe plajă și crema de soare.
  • nu mă mâhnesc dacă uit ceva acasă; pot să cumpăr din Vamă.
  • mânânc un mic dejun La Bibi, un prânz La Cherhana și o cină la Povestea Ceaunului.

Atât. E de ajuns. Fără alte complicații weekendul în Vamă pare mereu că are mai mult timp, și mă întorc mai calmă, cu bateriile încărcate.

You may also like

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *