Prima oară am fost în Vama Veche acum 11 ani. Da, s-au schimbat multe de atunci, dar era și normal să fie așa. Ce nu s-a schimbat însă este starea de calm pe care o am de fiecare dată când ajung în Vamă.

Ca să mă asigur că nimic nu îmi poate strica starea asta, am câteva „reguli” cu privire la weekendurile petrecute în acest sat:

• nu-mi iau la mine „haine bune”, adică haine pentru care aș fi mâhnită dacă s-ar păta iremediabil, pentru că încă nu m-am săturat de ele.
• nu împachetez haine care necesită călcare;
• nu-mi iau la mine lucruri de care mi-ar păsa dacă se pierd sau fură.
• nu-mi iau tocuri sau platforme, NICIODATĂ! E un sat, cu căteva străduțe asfaltate, nu e Mamaia, nu există cluburi la modul tradițional; ca să mă fac înțeleasă de cei care n-au mai fost în Vamă, dar cunosc Mamaia, Vama e mai „lounge”, cu un „vibe chill”.
•  împachetez numai două perechi de încălțări: șlapi și teneși, primii de zi, cei din urmă de noapte.
• poșeta e înlocuită mereu de un „saddle bag” minuscul în care să încapă portofelul, telefonul și ochelarii de soare. Nu am nevoie de mai mult, sau de mai „opulent”; nu fac parada modei și nici nu-mi pasă de ce fac alții.
• o cămașă deschisă la culoare îmi protejează umerii de arsuri ziua, iar noaptea e de ajuns un hanorac mai gros.
• îmi iau o carte de citit pe plajă și crema de soare.
• nu mă mâhnesc dacă uit ceva acasă; pot să cumpăr din Vamă.
• mânânc un mic dejun La Bibi, un prânz La Cherhana și o cină la Povestea Ceaunului.

Atât. E de ajuns. Fără alte complicații weekendul în Vamă pare mereu că are mai mult timp, și mă întorc mai calmă, cu bateriile încărcate.