Un weekend la FITS

Prima interacțiune cu FITS a avut loc weekendul acesta, 9-10 iunie; prima interacțiune a mea și a mândrei, că Andrei a mai fost și în trecut. Dacă Sibiul mi se părea înainte frumos, acum, în timpul festivalului, mi s-a părut magic. Ce am făcut noi, dar și ce mi-ar fi plăcut să mai fac, în speranța că vă inspir și că va rămâne în scris ca imbold pentru anul viitor.

Ziua de sâmbătă am început-o cu o cafea foarte bună la Sibio, un juice bar x creative hub care, pe lângă faptul că oferă o atmosferă prietenoasă în care să lucrezi pe laptop sau să socializezi, se implică și în proiecte locale cum e S.E.R.A, împreună cu Școala Finlandeză. Mai multe detalii aici.

You see too cups, but it’s all for me! @sibiojuicebar 159/365 #momlife #coffee #lazy

A post shared by Maruan (@maruan_nuoi) on

Apoi am continuat ziua cu…prânzul 😀 la Pardon pe cea mai frumoasă stradă din Sibiu. Chiar acesta este „brandingul” străzii Cetății, făcut de patronul restaurantului Pardon. O mișcare inteligentă, pentru că strada e într-adevăr frumoasă, și prin crearea unui branding al ei, ea e acum admirată de foarte mulți turiști și inclusă în tururile ghizilor locali.

Dar înainte de prânz am vizitat la pas Piața Mică și Piața Mare și am urmărit cum se montau instalațiile ce aveau să prindă viață pe seară.

După pauza de reîncărcat bateriile de la prânz ne-am îndreptat spre Piața Habermann unde am văzut Voices – Wind of change, o producție Parrabbola . Mara a aplaudat veselă și s-a bucurat de suntele interesantului instrument pe care am fost invitați să-l studiem de aproape.

Foto: Paul Băilă

Dar cum norii au stat amenințători deasupra Sibiului toată după-amiaza, ne-am pus în mișcare ca să vedem cât mai multe până să ne gonească ploaia la adăpost. Așa că ne-am îndreptat spre Piața Mare unde Mara a făcut cunoștință cu un Suflet de statuie.

Apoi ne-am îndreptat pasul spre Piața Mică, sau, cum s-a numit zilele acestea, Strada cu Cărți, de unde și-a luat fiecare câte ceva pentru minte și suflet, mai un vinil, mai niște jucării de lemn…din astea.

După mica pauză de shopping ne-am întors în…Tenerife ca să vadă și pitica cum arată un carnaval. O mică parte dintr-un carnaval cel puțin. Nu i-am urmat prea mult de-a lungul străzii Nicolae Bălcescu pe cei de la „Los Joroperos”, pentru că tobele răsunau destul de tare și nu am vrut să o surescităm prea tare pe Mara; am zis că o expunem treptam fenomenului, până ajungem la Rio :D.

Foto: Paul Băilă

A urmat pauza pentru cină și ne-am întors repede în Piața Mare ca să prindem căteva minute din Pasiunea Focului a celor de la Compagnie Carabosse, înainte de ploaie sau somn, care avea să-și facă apariția primul. Andrei a dus-o pe Mara în mijlocul spectacolului flăcărilor și a întrebat-o dacă îi place, iar ea a încuviințat din cap frenetic; era într-adevăr magic cum se mișcau suav ca niște aripi instalațiile acelea grele din fier ce purtau ușor în sus și-n jos ghivece cu foc.

Instalațiile acestea fascinante au împânzit timp de două seri și Parcul Astra și parcul Cetății, pe lângă Piața Mare, iar concertele de muzică clasică ce le-au acompaniat le dădeau un aer și mai mistic.

Duminică însă trebuia să ne întoarcem spre București, așa că nu a mai fost loc decât de o singură vizită, la Centrul de Informare Turistică a Primăriei Municipiului Sibiu, pentru expoziția Kimono-urilor maestrului Tomita Nobuaki. M-au fascinat finețea și ușurința materialelor, ca și cum ar fi fost făcute din aer, deși, la o priviră în detaliu, chiar și cele create din mătase fină erau dublate și aveau multe pliuri care ar fi putut să le ofere un aspect greoi. A fost și prima oară când am văzut un kimono pentru iarnă. Știam că există și bănuiam că aspectul va fi cumva de…pilotă, din cauza materialelor satinate și a florilor mari imprimate. Dar m-a surprins extrem de plăcut cum o haină atât de mare și cu o formă atât de simplistă poate fi atât de elegantă în același timp.

Bănuiesc că vă puteți face ideea că noi am fost numai la spectacole de stradă, deoarece Mara e încă mică și nu ne-am hazardat la mai mult, nici cu ea, nici noi individual. Nu știam cum va reacționa într-o mulțime atât de mare de oameni, nici cum va primi atât de multe informații și stimuli noi. După fiecare spectacol am încercat să plecăm în plimbare pe străduțe liniștite, sau să luăm masa în locuri prietenoase, tocmai ca să nu o surescităm prea mult. A funcționat. Deci vă recomand călduros să nu stați acasă cu teamă, ci să îndrăzniți și să mergeți la FITS chiar și cu copii mici.

Cât despre ce aș fi vrut să văd zilele astea dar nu am reușit, notez așa:

Povestea prințesei deocheate – regia Silviu Purcărete

Între cer și pământ – a celor de la Strut & Frut Production House Australia

Gospel Concert – a London Community Gospel Choir

Regele moare – regia Andreea & Andrei Grosu

Concert de orgă – Helmut Deutsch

Dar am văzut cum prinde contur, încet dar sigur, Cerul de magneți de la Teatrul Național Radu Stanca.

Mi se părea că am făcut foarte puține weekendul acesta, dar uitându-mă pe lista de mai sus cred că nu e rău pentru o primă participare. Cred că practice makes perfect și că anul viitor, dacă vom reuși să ne ținem de plan și să mergem pentru o săptămână, vom putea bifa mai multe. Acum vă las cu rugămintea fierbinte să mergeți neapărat la FITS, să vă încărcați bateriile și cu frumos, pentru că e un vibe zilele acestea pe străzile Sibiului care mișcă și sensibilizează tot. E exact ce trebuie pentru a ieși din gri și a vă ține în partea pastel a vieții până la anul.

Programul complet aici 😉

You may also like

1 comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *