Jurnalul cromozomului: evenimente oficiale

În weekend am avut parte de o premieră: am fost nașă. Unde mai pui că mi-am îndeplinit „datoria” cu 8 luni de burtică. Paranteză: e cu diminutiv pentru că burtă sună ca și cum ar fi de bere, dar trebuie să se înțeleagă că din păcate nici o bere nu a contribuit la creșterea protuberanței.

Revenind, la un moment dat una dintre invitatele la fericitul eveniment îmi aduce la cunoștință că peste o lună va fi și ea nașă la o nuntă și va avea în momentul acela o burtică de 7 luni și nu știe la ce să se aștepte.

Iată cum a fost pentru mine:

„Îmi fac rochia singură cu două săptămâni înainte de nuntă; va fi superbă!” – două săptămâni înainte de nuntă, vin părinții și văruim tot apartamentul.

„Îmi fac rochia singură în săptămâna asta înainte de nuntă, ce dacă nu pot să mă aplec!”

Joi, două zile înainte de nuntă: „Andrei, eu mâine mă duc să-mi caut rochie…”

Vineri, o zi înainte de nuntă: găsit rochie în magazin, probat, cumpărat.

Sâmbătă dimineață, ziua zero: se deschid ochii la 6, stau cu ei pe tavan o vreme, „sar” (merg legănat) la duș, mă îmbrac lejer de alergătură în șalvari și o cămașă din partea de șifonier a soțului (la mine „au intrat la apă” momentan); aleg cămașa din motive de înlesnire a procesului îmbrăcare/dezbrăcare cu coafură și machiaj.

Urcăm în mașină și mergem la coafor, o oră jumate mai târziu urcăm în mașină și mergem la machiaj; o oră jumate mai târziu (știu…deja sun ca un papagal) urcăm în mașină și mergem la locație. După scurte treburi organizatorice, hai să ne îmbrăcăm. Păcat că elefantul se strecoară mai greu în rochie și mai e și încăpățânat și pătează rochia de fond de ten. Noroc cu domnișoarele drăguțe care salvează situația prin frecare cu șervețele demachiante.

Trecem la încălțat: „ai nevoie de ajutor cu sandalele?”; „Nu, nu, mă descurc!”. 3 minute mai târziu: „Mă ajuți și pe mine cu sandalele te rog?”

Fast forward până pe la 7 seara, avem poze, avem cununii, avem copite de hipopotam, dar avem și sandale cu talpa joasă și o singură baretă între degetul mare și restul, așa că se pot lăți copitele cât doresc de acum încolo.

Începe muzica! Dansez și eu o melodie, două. Noroc cu înghețata că nu mă mai simt așa de prost că nu pot să dansez mai mult de oboseală. Când s-a făcut 12? Ce mai zboară timpul când vorbești cu lumea și mai bagi și un dans zbănțuit printre. 3:30, mă legăn ca rața dar sunt bine, încă pot.

Concluzia: când mai cari un pui de om după tine nu mai poți fi sufletul petrecerii, dar nici nu trebuie; ține în poșetă un paracetamol și un nospa în caz de nevoie; apelează la ajutor chiar și pentru lucrurile simple, nu încerca să fii Bruce Lee; ia-ți încălțări comode; bucură-te de bucuria oamenilor frumoși pe care îi cununi, și stai jos mai des, că nu vrei să ajungi la somn sau la urgențe la 1.

You may also like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *