Because everything has to be written*
Sunt gravide si mame de nou-nascuti peste tot in jurul meu in aceasta perioada si, inevitabil vorbim: Cum a fost? Ce sfat ai? Ce sa cumpar? Ce sa fac? Ce sa nu fac? Cum va fi pentru mine? Ma descurc? Avand in vedere ca nu am mai scris pe blog de un an si vreo doua luni, am avut timp sa sedimentez informatia :)) Asa ca, pentru voi care aveti intrebari ca cele de mai sus, iata ce parere am astazi despre viata mea ca mama a unui bebelus.
Pentru adepții parenting-ului modern noțiunea de tantrum este foarte bine cunoscută. Pentru părinții care nu cred în parenting, tantrumul nu există, ci e un semn al educației prea libere, fiind de ajuns să pui copilul la punct atunci când încep crizele. Dar, și e un mare DAR, să minimizezi ieșirile unui copil, să-l obligi să nu le mai aibă sau să nu i le recunoști, mi se pare un semn de neglijență parentală. Și vă voi spune și de ce cred asta.
Când vine vorba de metode de parenting, „câte bordeie, atâtea obiceie” zice o vorbă veche din popor. Asta pentru că există o tonă de abordări ce nu merg în aceeași direcție, poate de multe ori chiar se contrazic. E bine că trăim într-o eră a abundenței de informație, dar în același timp este și mai greu de ales varianta corectă. Noi însă ne-am hotărât pe o metodă și pe aia o folosim din plin. Curioși care e?
